Meditație la praznicul Înălțării Sfintei Cruci
Momentul istoric al înălțării lemnului Sf. Cruci în văzul mulțimii, de către patriarhul Macarie al Ierusalimului, după ce aceasta a fost descoperită de către împărăteasa Elena în anul 326, ne dă posibilitatea nouă celor de azi să reflectăm puțin asupra însemnătății Sf. Cruci în viața noastră. Însăși termenul de ,,înălțare” are un rol bine definit. Dacă atunci mulțimile și-au ridicat privirile pline de entuziasm spre înălțime pentru a contempla Crucea Domnului, vedem că peste veacuri Dumnezeu încearcă sub diferite forme să ne înalțe nu numai privirea, ci și aspirația spre cer. Încă dintru început, Dumnezeu ne familiarizează cu ,,înălțimea” … duhovnicească. Pentru a o putea înțelege însă, El se folosește de imagini și simboluri ușor de identificat și cu posibilitate de a fi puse în practică. Nu la voia întâmplării evenimentele majore din istoria mântuirii se petrec pe munte, deoarece, muntele este locul înalt care se cere a fi ,,cucerit” cu pregătire prealabilă. Așa înțelegem muntele Sinai(darea Legii) sau muntele Sion(locul templului); însăși topografia Raiului, aşa cum apare ea în Fac. 2,10-14, sugerează un loc la înălţime de unde izvorăşte un râu împărţit mai la vale în patru braţe – Tigrul, Eufratul, Gihonul şi Fisonul, așadar un loc ,,înalt” din care omul a ,,căzut”. În Iezechiel cap. 28, vedem că Raiul este atât ,,grădina lui Dumnezeu” cât şi ,,muntele cel sfânt al lui Dumnezeu”. Nu mai vorbim de faptul că marile evenimente din viața Mântuitorului Hristos se petrec tot pe munte. Și totuși … ce legătură este între Cruce și Pomul Vieții?! La începutul Sf. Scripturi se vorbește atât de un pom al cunoştinţei binelui şi al răului(de care este legată prima poruncă dată primilor oameni) cât și de un pom al vieții. Uneori s-a crezut că era unul și același pom văzut doar din puncte diferite. Dar, Sfântul Efrem Sirul care reprezintă raiul ca pe un munte, spune că pomul cunoştinţei era amplasat la mijlocul distanței către pisc, fiind o încercare pentru om în urcușul său duhovnicesc spre pomul vieţii care rodește viață, o viață adevărată, nu supraviețuire cum avem acum, o viață duhovnicească ce punea început veșniciei fericite. După învăţătura părinţilor, Adam ar fi avut acces la pomul cunoaşterii dacă ar fi rămas în ascultare, iar mai apoi la pomul vieţii. Din pomul cunoașterii ar fi cules înţelepciunea (Fac. 3, 6) care ar fi devenit început cuvenit noii sale stări duhovnicești, adică frica de Dumnezeu (Prov. 9, 10) prin care să ajungă mai apoi la vârf. Alegerea a fost însă alta, iar viaţa cu potenţial de a se împărtăşi de nemurire devine însă viaţă muritoare. Dumnezeu în dragostea Sa nu rămâne pasiv și nu îşi schimbă dorinţa de a ne împărtăşi Darul Său, dar pentru că omul nu mai are acces la pomul vieții, Dumnezeu răsădeşte pomul vieții în lumea căzută a lui Adam. Aceasta o face prin crucea lui Hristos. Acum nu mai suntem opriți, dimpotrivă, suntem chemaţi să recunoaștem pomul vieții în chipul Crucii și să ne închinăm. Avem astfel din nou acces la rodul pomului vieții – viața veșnică. Dacă Evanghelia vorbeşte despre Pâinea care dă lumii viaţă veşnică (In. 6, 51), despre apa ce stinge setea de viaţă veşnică (In. 4, 14) şi despre vinul cel nou (Mt. 9, 17), ușor le putem identifica azi acestea toate în Biserică, ele fiind ,,roade” ale jertfei de pe Cruce. Totuși Crucea cu roadele ei, la fel ca Pomul Vieții se găsește la o oarecare înălțime duhovnicească, pentru care este nevoie de o sforțare și o desprindere de această lume. În clipa în care tinzi să apuci roadele jertfei lui Hristos, cel puțin pentru moment trebuie să uiți de toate, atunci este mai actual decât oricând îndemnul de la Sf. Liturghie: ,,Sus să avem inimile!” Da… le avem către Domnul că de la El vine toată darea cea bună și tot darul cel desăvârșit.
Pr. Augustin Câmpean
Viata, lumina, calea catre cer, adevarul se regasesc in persoana lui Hristos, nu in obiecte, oseminte, obiceiuri, ritualuri, care au fost atinse sau au avut legatura cu Hristos: „Nebuni si orbi! Ce este mai mare, darul sau altarul care sfinteste darul?” (Matei 23, 19). Intrebarea lui Hristos este urmatoarea: ce e mai mare, jertfa de pe cruce sau crucea? Valoarea infinita se afla in trupul lui Hristos si Dumnezeu solicita inchinare exclusiva in fata Lui (Iesirea 20, 4+5; Matei 4, 10). Tot cerul (Apocalipsa 19, 10 si 22, 9) si iadul (Marcu 3, 11) se inchina doar in fata Lui. Exista insa oameni care se inchina la creatura si nu la Creator (Romani 1, 25) = idolatrie. In 4 Regi 18,4; dupa sute de ani, israelitii au reusit sa darame Sarpele lui Moise, obiectul sacru, care genera idolatrie dezgustatoare in fata lui Dumnezeu. Au trecut mii de ani, si multi dintre crestinii inca nu au reusit daramarea obiectelor sacre care mai genereaza multa idolatrie si pacat.
Tinere, mai citeste o data macar finalul si apoi da drumul la ideologie!
idolu e ceva ce nu are existenta reala. Crucea nu se poate desparti de Hristos, si nu poti sa spui ca L cinstesti pe Hristos Dumnezeu adevarat daca nu cinstesti si crucea(a lui Hristos bineinteles). Cinstirea crucii deci nu e idolatrie, sau daca o fi asa, trebuie sa schimbam istoria mantuirii si sa spunem ca Hristos nu a fost rastignit. Bineinteles o sa aduci, iarasi ca de obicei, nenumarate texte scoase din context care in opinia ta iti justifica parerea, Nu iti aduc (deocamdata) in fata ochilor tai decat un singur text/ cuvantul crucii pentru cei ce pier este nebunie, iar pentru noi cei ce ne mantuim este puterea lui Dumnezeu. Culmea, textul acesta se afla in Sfanta Scriptura, I Corinteni, 1, 18…
Mesajul Evangheliei (euaggelizō; temenul grecesc folosit de Pavel in 1 Cor 1, 17) / binevestirea este concluzionata in versetele 24 si 30 din 1 Corinteni 1. Pentru cei mantuiti / pentru cei ce cred mesajul Evangheliei, Hristos cel rastignit pe cruce este sursa puterii, intelepciunii, dreptatii, sfintirii si rascumpararii omului. Acesta este mesajul / cuvantul crucii, esenta Evangheliei!
Puterea e in Hristos, nu in cruce!
Hristos, care si a aratat puterea si prin cruce. Nu poti sa L desparti pe Hristos de Cruce, cum nu poti sa L desparti nici de Inviere. Pavel se lauda doar in crucea Domului
Hristos, care si a aratat puterea si prin cruce. Nu poti sa L desparti pe Hristos de Cruce, cum nu poti sa L desparti nici de Inviere. Pavel se lauda doar in crucea Domului Hristos, pentru ca e plina de putere Dumnezeiasc[. Aveti grija sa na ajungeti la comportamentul taxat de Pavel in mesajul transmis filipenilor, adica ca vrajmas ala crucii lui Hristos, Filipeni, 3, 18
Filipeni 3, 3: Pavel se lauda (din nou) in Hristos
Filipeni 3, 4-8: Pavel nu se lauda in obiecte, ritualuri, traditii; pe care le considera gunoaie
Filipeni 3, 17: Pavel incurajeaza crestinii sa-i urmeze exemplul, adica sa se laude in Hristos, sa socoteasca gunoaie obiectele, ritualurile si traditiile, samd
Filipeni 3, 18-19: vrajmasii crucii lui Hristos sunt cei care nu urmeaza exemplul lui Pavel, cei care fac din crestinism o afacere si traiesc dupa urma ei, cei care nu tin seama de principiile lasate de Dumnezeu, samd